etamină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ETAMÍNĂ, etamine, s. f. Țesătură de bumbac sau de mătase cu împletitură rară. – Din
fr. étamine.etamină (Dicționar de neologisme, 1986)ETAMÍNĂ s.f. Țesătură rară făcută din bumbac sau din mătase. [< fr.
étamine].
etamină (Marele dicționar de neologisme, 2000)ETAMÍNĂ s. f. țesătură rară din bumbac, in sau mătase, pe care se brodează. (< fr.
étamine)
etamină (Dicționaru limbii românești, 1939)*etamínă f., pl.
e (fr.
étamine, d.
étaim, partea cea maĭ supțire [!] a lîniĭ peptănate [!], d. lat.
stamen, fir de furcă. V.
stamină). Un fel de stofă supțire cu firele rare, dar ceva maĭ deasă de cît canvaŭa.
etamină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)etamínă s. f.,
g.-d. art. etamínei; (sorturi, bucăți)
pl. etamíneetamină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)etamină f. stofă subțire nevărgată.
etamină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ETAMÍNĂ, (
2)
etamine, s. f. 1. Țesătură de bumbac sau de mătase cu împletitură rară.
2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. — Din
fr. étamine.