etajeră - explicat in DEX

etajeră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ETAJÉRĂ, etajere, s. f. Mobilă formată dintr-unul sau din mai multe rafturi suprapuse, pe care se așază cărți sau diferite obiecte. – Din fr. étagère.

etajeră (Dicționar de neologisme, 1986)
ETAJÉRĂ s.f. Mobilă compusă din mai multe rafturi care se suprapun și pe care se țin mai ales cărți. [< fr. étagère].

etajeră (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ETAJÉRĂ s. f. mobilă compusă din mai multe rafturi care se suprapune și pe care se țin mai ales cărți. (< fr. étagère)

etajeră (Dicționaru limbii românești, 1939)
*etajéră f., pl. e (fr. étagère). Mobilă compusă din maĭ multe polițe și întrebuințată la ținut cărțĭ, pahare și alte lucrurĭ micĭ.

etajeră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
etajéră s. f., g.-d. art. etajérei; pl. etajére

etajeră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
etajeră f. mobilă garnisită cu tăblițe suprapuse.

etajeră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ETAJÉRĂ, etajere, s. f. Mobilă formată dintr-unul sau din mai multe rafturi suprapuse, pe care se așază cărți sau diferite obiecte. — Din fr. étagère.