etala - explicat in DEX

etala (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ETALÁ, etalez, vb. I. Tranz. A expune (cu ostentație) ceva pentru a fi privit sau admirat. – Din fr. étaler.

etala (Dicționar de neologisme, 1986)
ETALÁ vb. I. tr. A expune, a arăta ceva spre a fi privit, admirat. [< fr. étaler].

etala (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ETALÁ vb. tr. 1. a expune spre a fi privit, admirat. 2. (la jocul de cărți) a depune pe masă, pe față, unele formații de cărți. (< fr. étaler)

etala (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
etalá (a ~) vb., ind. prez. 3 etaleáză

etala (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ETALÁ, etalez, vb. I. Tranz. A expune (cu ostentație) ceva pentru a fi privit sau admirat. — Din fr. étaler.

etalà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
etalà v. 1. a expune mărfuri spre vânzare; 2. fig. a arăta cu fală: își etalează știința; 3. a se pune în evidență cu ostentațiune: s’etalează în public.