etajare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ETAJÁRE, etajări, s. f. Acțiunea de
a (se) etaja și rezultatul ei. –
V. etaja.etajare (Dicționar de neologisme, 1986)ETAJÁRE s.f. Acțiunea de a etaja și rezultatul ei. [<
etaja].
etajare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)etajáre s. f.,
g.-d. art. etajắrii; pl. etajắrietajare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ETAJÁRE, etajări, s. f. Acțiunea de
a (se) etaja și rezultatul ei. —
V. etaja.