etalaj - explicat in DEX

etalaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ETALÁJ, etalaje, s. n. 1. Etalare. 2. Partea inferioară, în formă de trunchi de con, a cuvei unui furnal. – Din fr. étalage.

etalaj (Dicționar de neologisme, 1986)
ETALÁJ s.n. 1. Faptul de a etala; etalare. 2. Partea inferioară a cuvei unui furnal. [< fr. étalage].

etalaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ETALÁJ s. n. 1. etalare. 2. expoziție de mărfuri; vitrină; marfa expusă. 3. (tehn.) partea inferioară a cuvei unui furnal. 4. (fig.) expunere ostentativă, paradă. (< fr. étalage)

etalaj (Dicționaru limbii românești, 1939)
*etaláj n., pl. e (fr. étalage, d. étaler, a expune, a etala, d. étal, germ. stall, staul, grajd. V. stal, stelaj). Expunere de mărfurĭ. Mărfurĭ expuse. Fig. Paradă, ostentațiune vanitoasă: etalaj de lux, de erudițiune.

etalaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
etaláj s. n., pl. etaláje

etalaj (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
etalaj n. 1. expunere de mărfuri sau mărfurile înseși; 2. fig. paradă, ostentațiune vanitoasă: etalaj de erudițiune.

etalaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ETALÁJ, elalaje, s. n. 1. Etalare. 2. Partea inferioară, în formă de trunchi de con, a cuvei unui furnal. — Din fr. étalage.