erijat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ERIJÁT, -Ă, erijați, -te, adj. (Despre oameni; urmat de determinări introduse prin
prep. „în”) Care își atribuie fără nici un drept o situație, un rol care conferă autoritate, care se dă drept..., care vrea să treacă drept... –
V. erija.erijat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ERIJÁT, -Ă, erijați, -te, adj. (Despre oameni; urmat de determinări introduse prin
prep. „în”) Care își atribuie fără nici un drept o situație, un rol care conferă autoritate, care se dă drept..., care vrea să treacă drept... —
V. erija.