erinii (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ERINÍI s. f. pl. Divinități ale infernului, la greci, reprezentate ca niște femei cu părul răvășit, împletit cu șerpi, și corespunzând, la romani,
furiilor. – Din
fr. érinnyes.erinii (Dicționar de neologisme, 1986)ERINÍI s.f.pl. Divinități ale infernului, la greci, reprezentate cu părul răvășit, împletit cu șerpi; (
la romani) furii. [< fr.
érinnyes, cf. gr.
Erinyes].
erinii (Marele dicționar de neologisme, 2000)ERÍNII s. f. pl. (la greci) divinități ale infernului menite să pedepsească crimele, reprezentate cu părul răvășit, împletit cu șerpi; (la romani) furii. (< fr.
érinnyes, gr.
Erinyes)
erinii (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)Erinii =
Erinyes.erinii (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!Erínii s. propriu
f. pl.,
art. Eríniile (-ni-i-)erinii (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Erinii f. pl.
Mit. numele grec al Furiilor.
erinii (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ERÍNII n. pr. f. pl. Divinități ale infernului, la greci, reprezentate ca niște femei cu părul răvășit, împletit cu șerpi, și corespunzând, la romani, furiilor. — Din
fr. érinnyes.