erija (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ERIJÁ, erijez, vb. I.
Refl. (Urmat de determinări introduse prin
prep. „în”) A-și atribui fără nici un drept o situație, un rol care conferă autoritate, a se da drept..., a voi să treacă drept... – Din
fr. ériger.erija (Dicționar de neologisme, 1986)ERIJÁ vb. I. refl. A-și aroga ilegal o autoritate, un rol etc., a se da drept... [P.i. 3,6
-jează, ger.
-jind. / < fr.
ériger, cf. it., lat.
erigere – a înălța].
erija (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)erijá (erijéz, eriját), vb. – A ridica, a înălța. –
Var. (
înv.)
erige. Fr. ériger. Pentru
var. cf. dubletele
corija-corije, dirija-dirije, etc.
erija (Marele dicționar de neologisme, 2000)ERIJÁ vb. refl. a-și aroga ilegal o autoritate, un rol, a se da drept... (< fr.
ériger)
erija (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!erijá (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3
se erijeáză, 1
pl. ne erijắm; conj. prez. 3
să se erijéze; ger. erijấndu-seerija (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ERIJÁ, erijez, vb. I.
Refl. (Urmat de determinări introduse prin
prep. „în”) A-și atribui fără nici un drept o situație, un rol care conferă autoritate, a se da drept..., a voi să treacă drept... — Din
fr. ériger.