erijare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ERIJÁRE s. f. Acțiunea de
a se erija și rezultatul ei. –
V. erija.erijare (Dicționar de neologisme, 1986)ERIJÁRE s.f. Acțiunea de a se erija. [<
erija].
erijare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*erijáre s. f.,
g.-d. art. erijắriierijare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ERIJÁRE s. f. Acțiunea de
a se erija și rezultatul ei. —
V. erija.