erede - explicat in DEX

erede (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ERÉDE, erezi, s. m. (Livr.) Moștenitor. – Din lat. heres, -dis, it. erede.

erede (Dicționar de neologisme, 1986)
ERÉDE s.m. Moștenitor. [Var. herede s.m. / < lat. heres, it. erede].

erede (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ERÉDE s. m. moștenitor. (< lat. heres, -dis, it. erede)

erede (Dicționaru limbii românești, 1939)
*eréde m. (lat. héres, herédis). Rar. Moștenitor.

erede (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ERÉDE (‹ lat., fr.) s. m. Persoană cu vocație succesorală (legală) universală sau cu titlu universal; moștenitor.

erede (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
eréde s. m., pl. erézi

erede (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
erede m. termen juridic pentru moștenitor.

erede (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ERÉDE, erezi, s. m. (Livr.) Moștenitor. — Din lat. heres, -dis, it. erede.