erector (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ERECTÓR, -OÁRE, erectori, -oare, adj.,
s. n. 1. Adj. (
Anat.; despre mușchi) Care servește la ridicarea anumitor organe.
2. S. n. Mașină de lucru folosită la ridicarea și la așezarea în poziție definitivă a pieselor prefabricate grele. – Din
fr. érecteur.erector (Dicționar de neologisme, 1986)ERECTÓR adj.m. (
Despre mușchi) Care servește la ridicarea anumitor organe. //
s.n. Mașină de lucru folosită la ridicarea și la așezarea în poziție definitivă a pieselor prefabricate grele. [< fr.
érecteur].
erector (Marele dicționar de neologisme, 2000)ERECTÓR, -OÁRE I.
adj., s. m. (mușchi, nerv) care servește la ridicarea anumitor organe. II. s. n. mașină de lucru folosită la ridicarea și așezarea în poziție definitivă a pieselor prefabricate grele. (< fr.
érecteur)
erector (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)erectór1 adj. m.,
pl. erectóri; f. sg. și
pl. erectoáreerector (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)erectór2 (mașină)
s. n.,
pl. erectoáreerector (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ERECTÓR, -OÁRE, erectori, -oare, adj.,
s. n. 1. Adj. (
Anat.; despre mușchi) Care servește la ridicarea anumitor organe.
2. S. n. Mașină de lucru folosită la ridicarea și la așezarea în poziție definitivă a pieselor prefabricate grele. — Din
fr. érecteur.