ereditar - explicat in DEX

ereditar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EREDITÁR, -Ă, ereditari, -e, adj. 1. (Despre particularități fizice sau psihice) Care se transmite prin ereditate (1). 2. (Despre un bun, un privilegiu etc.) Care se transmite prin moștenire, care se moștenește; moștenit. – Din fr. héréditaire, lat. hereditarius.

ereditar (Dicționar de neologisme, 1986)
EREDITÁR, -Ă adj. Transmis prin moștenire; care se moștenește; moștenit. [Var. hereditar, -ă adj. / cf. fr. héréditaire, it. ereditario].

ereditar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EREDITÁR, -Ă adj. 1. care se transmite prin ereditare. 2. (despre bunuri) care se transmit prin moștenire. (< fr. héréditaire, lat. hereditarius)

ereditar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ereditár, -ă adj. (lat. hereditarius). Care se transmite pin [!] moștenire: avere ereditară. Care se comunică de la părințĭ la copiĭ: boală ereditară.

ereditar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ereditár adj. m., pl. ereditári; f. ereditáră, pl. ereditáre

ereditar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ereditar a. 1. care se transmite prin moștenire: bunuri ereditare; 2. care trece dela părinți la copii: ftizia se crede ereditară.

ereditar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EREDITÁR, -Ă, ereditari, -e, adj. 1. (Despre particularități fizice sau psihice) Care se transmite prin ereditate (1). 2. (Despre un bun, un privilegiu etc.) Care se transmite prin moștenire, care se moștenește; moștenit. — Din fr. héréditaire, lat. hereditarius.