erectil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ERECTÍL, -Ă, erectili, -e, adj. Referitor la erecție, capabil de erecție. – Din
fr. érectile.erectil (Dicționar de neologisme, 1986)ERECTÍL, -Ă adj. Referitor la erecție, capabil de erecție. [< fr.
érectile].
erectil (Marele dicționar de neologisme, 2000)ERECTÍL, -Ă adj. referitor la erecție; capabil de erecție. (< fr.
érectile)
erectil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)erectíl adj. m.,
pl. erectíli; f. erectílă, pl. erectíleerectil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ERECTÍL, -Ă, erectili, -e, adj. Referitor la erecție, capabil de erecție. — Din
fr. érectile.