ereditate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EREDITÁTE, eredități, s. f. 1. Proprietate a viețuitoarelor de a transmite urmașilor caracterele genetice specifice fiecărei specii.
2. (
Jur.) Moștenire, succesiune.
3. Proprietate a unui lucru sau a unui fenomen de a depinde de acțiunile momentane, precum și de stările succesive anterioare. – Din
fr. hérédite, lat. hereditas, -atis.ereditate (Dicționar de neologisme, 1986)EREDITÁTE s.f. 1. Transmitere a anumitor caractere de la o generație la alta.
2. Succesiune, moștenire. [Var.
hereditate s.f. / cf. lat.
hereditas, fr.
hérédité].
ereditate (Marele dicționar de neologisme, 2000)EREDITÁTE s. f. 1. transmitere din generație în generație a anumitor caractere. 2. succesiune, moștenire. (< fr.
hérédité, lat.
hereditas)
ereditate (Dicționaru limbii românești, 1939)*ereditáte f. (lat.
heréditas, -átis). Moștenire, succesiune:
a ajunge rege pin [!] ereditate. Transmitere din tată în fiŭ a unor calitățĭ orĭ defecte (atavizm).
ereditate (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)EREDITÁTE (‹
fr.,
lat.)
s. f. 1. Însușire fundamentală a materiei vii de a transmite de la o generație la alta factorii genetici (genele). ◊
E. celulară = transmitere a informației genetice existente în structurile DNA celulare.
E. citoplasmatică = transmitere a informației genetice existente în formațiuni specifice extranucleare, ce nu se supune legilor mendeleene.
E. controlată de sex = transmitere diferită a informației genetice. la cele două sexe.
E. cromozomială = transmitere a informației genetice cantonată în cromozomi.
E. extracromozomială = transmitere a informației genetice implicate în sterilitatea masculină.
2. Proprietate a stării unui material sau a unui fenomen de a depinde atât de acțiunile momentane, cât și de mulțimea stărilor succesive anterioare.
3. (
Dr.) Moștenire; avere succesorală.
ereditate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ereditáte s. f.,
g.-d. art. ereditắții; pl. ereditắțiereditate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ereditate f.
1. dreptul de a lua o moștenire;
2. succesiune pe tron:
3. transmitere din tată în fiu a unor calități sau defecte.
ereditate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EREDITÁTE, eredități, s. f. 1. Însușire a viețuitoarelor de a transmite urmașilor caracterele genetice specifice fiecărei specii.
2. (
Jur.) Moștenire, succesiune.
3. Proprietate a unui lucru sau a unui fenomen de a depinde de acțiunile momentane, precum și de stările succesive anterioare. — Din
fr. hérédité, lat. hereditas, -atis.