episilogism - explicat in DEX

episilogism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EPISILOGÍSM, episilogisme, s. n. Silogism dintr-o serie de silogisme, care are ca premisă concluzia silogismului anterior. – Din fr. épisyllogisme.

episilogism (Dicționar de neologisme, 1986)
EPISILOGÍSM s.n. Silogism dintr-un polisilogism care are ca una din premise concluzia silogismului anterior (prosilogism). [Pl. -me, -muri. / cf. épisyllogisme < gr. epi – deasupra, syllogismos – silogism].

episilogism (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EPISILOGÍSM s. n. silogism dintr-un polisilogism care are ca premisă concluzia silogismului anterior (prosilogism). (< fr. épisyllogisme)

episilogism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
episilogísm s. n., pl. episilogísme

episilogism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EPISILOGÍSM, episilogisme, s. n. Silogism dintr-o serie de silogisme, care are ca premisă concluzia silogismului anterior. — Din fr. épisyllogisme.