episcopat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EPISCOPÁT, episcopate, s. n. Rangul, demnitatea, funcția de episcop
1; timpul cât este în funcție un episcop
1; episcopie. – Din
fr. épiscopat, lat. episcopatus.episcopat (Dicționar de neologisme, 1986)EPISCOPÁT s.n. Rangul, demnitatea de episcop; timpul cât un episcop ocupă această funcție; episcopie. [Cf. fr.
épiscopat, lat.
episcopatus].
episcopat (Marele dicționar de neologisme, 2000)EPISCOPÁT s. n. (bis.) rangul, demnitatea, funcția de episcop; durata sa, episcopie. (< fr.
épiscopat, lat.
episcopatus)
episcopat (Dicționaru limbii românești, 1939)*episcopát n., pl.
e (lat.
episcopatus). Episcopie, demnitatea de episcop. Timpu cît ține această demnitate.
episcopat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)episcopát s. n.,
pl. episcopáteepiscopat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)episcopat n.
1. demnitate de episcop;
2. totalitatea episcopiilor;
3. timpul cât un episcop și-a ocupat scaunul.
episcopat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EPISCOPÁT, episcopate, s. n. Rangul, demnitatea, funcția de episcop
1; timpul cât este în funcție un episcop
1; episcopie. — Din
fr. épiscopat, lat. episcopatus.