epistat - explicat in DEX

epistat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EPISTÁT, epistați, s. m. (În trecut) 1. Cel mai mic grad de ofițer de poliție; persoană care avea acest grad. 2. Administrator, intendent, logofăt, vechil. [Var.: ipistát s. m.] – Din ngr. epistátis.

epistat (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
epistát (epistáți), s. m. – 1. Paznic. – 2. Polițai. Mr. epistat. Ngr. ἐπιστάτης (Gáldi 181), sec. XVIII. – Der. epistasie, s. f. (înv., misiunea unui epistat; pază).

epistat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*epistát m. (ngr. epistátis, d. vgr. epistátes. V. aero-stat, para-stas). Supraveghetor, îngrijitor. Iron. Subcomisar. – Vulg. Și ipistat.

epistat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
epistát s. m., pl. epistáți

epistat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
epistat m. 1. supraveghetor: epistat de moșie; 2. sub-comisar de poliție: epistat de mahala. [Gr. mod.].

epistat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EPISTÁT, epistați, s. m. (Înv.) 1. Cel mai mic grad de ofițer de poliție; persoană care avea acest grad. 2. Administrator, intendent, logofăt, vechil. [Var.: ipistát s. m.] — Din ngr. epistátis.