episceniu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EPISCÉNIU, episcenii, s. n. Construcție asemănătoare unui etaj, situată deasupra scenei în teatrul antic. – Din
fr. épiscénium.episceniu (Dicționar de neologisme, 1986)EPISCÉNIU s.n. Construcție ca un etaj superior, situată deasupra scenei, în teatrele antice. [Pron.
-niu. / < fr.
épiscénium, lat.
episcenium].
episceniu (Marele dicționar de neologisme, 2000)EPISCÉNIU s. n. construcție ca un etaj superior deasupra scenei, în teatrele antice. (< fr.
épiscénium, lat.
episcenium)
episceniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!episcéniu [
niu pron. niu]
(-pis-ce-/-pi-sce-), s. n.,
art. episcéniul; pl. episcénii, art. episcéniile (-ni-i-)episceniu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EPISCÉNIU, episcenii, s. n. Construcție asemănătoare unui etaj, situată deasupra scenei în teatrul antic. — Din
fr. épiscénium.