episcop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EPÍSCOP1, episcopi, s. m. Grad înalt în ierarhia bisericească creștină, imediat inferior mitropolitului sau arhiepiscopului; persoană care are acest grad (și conduce o eparhie). [
Acc. și
episcóp] – Din
ngr. epískopos, lat. episcopus.episcop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EPISCÓP2, episcoape, s. n. Aparat care servește la proiecția figurilor de pe cărți, de pe fotografii sau de pe alte obiecte netransparente. ♦ Dispozitiv optic folosit la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare. – Din
germ. Episkop.episcop (Dicționar de neologisme, 1986)EPISCÓP s.n. Aparat de proiecție a obiectelor opace prin reflexie. ♦ (
Mil.) Dispozitiv optic folosit la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare. [< germ.
Episkop, fr.
épiscope, cf. gr.
epi – deasupra,
skopein – a privi].
episcop (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)epíscóp (-pi), s. m. – Grad înalt în ierarhia bisericească, imediat inferior mitropolitului; persoană care are acest grad. De la începuturile organizării bisericii
rom., a fost ales și confirmat de mitropolit, cu acceptul Domnului. –
Mr. episcop. Ngr. ἐπίσϰοπος (Murnu 12). –
Der. arhiepiscop, s. m., din
ngr. ἀρχιεπίσϰοπος;
episcopal (
var. episcopesc),
adj.;
episcopie, s. f.episcop (Marele dicționar de neologisme, 2000)EPISCÓP s. n. 1. aparat de proiecție prin reflexie a obiectelor opace. 2. (mil.) dispozitiv optic cu oglinzi, la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare. (< germ.
Episkop, fr.
épiscope)
episcop (Dicționaru limbii românești, 1939)*epíscop, și
-óp m. (ngr. Și vgr.
epískopos, inspector, episcop; it.
véscovo, fr.
évêque; pol.
biskup; germ.
bischof. V.
scop). Prelat care conduce o eparhie. – Vechĭ și
-cup (acc. și
cúp) și
píscup. V.
preut.episcop (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)EPISCÓP1 (‹
ngr.)
s. m. Grad înalt al ierarhiei bisericești; arhiereu. Membru al clerului superior ales de
Sf. Sinod și hirotonit să prezideze săvârșirea euharistiei, să supravegheze și să coordoneze Biserica locală sau eparhia. În Biserica primară,
e. era instituit de către apostoli ca supraveghetor sau conducător spiritual al parohiilor din împrejurimile orașului. Autoritatea
e. nu este de natură juridică, ci harismatică. În prezent, Biserica locală desemnează
e. pe unul din preoții săi, dar pentru hirotonirea lui sunt invitați episcopii eparhiilor vecine. La ortodocși și la catolici,
e. este celibatar; la ortodocși este membru al Comunității monahale.
episcop (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)EPISCÓP2 (‹
fr. {i}; {s}
gr. episkopeo „a examina”)
s. n. Aparat care servește la proiectarea figurilor de pe cărți, de pe fotografii sau de pe alte obiecte netransparente.
episcop (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)epíscop1 (persoană)
s. m.,
pl. epíscopiepiscop (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!episcóp2 (aparat)
(-pis-cop/-pi-scop) s. n.,
pl. episcoápe