epirogenic(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) EPIROGÉNIC, -Ă,epirogenici, -ce, adj. Epirogenetic. – Din fr. épirogénique.
epirogenic(Dicționar de neologisme, 1986) EPIROGÉNIC, -Ăadj. Epirogenetic. [< fr. épirogénique, cf. gr. epeiros – continent, gennan – a produce].
epirogenic(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) epirogénic adj. m., pl. epirogénici; f. epirogénică, pl. epirogénice
epirogenic(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) EPIROGÉNIC, -Ă,epirogenici, -ce, adj. Epirogenetic. — Din fr. épirogénique.