epigonism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EPIGONÍSM s. n. Atitudine, manifestare a epigonilor. – Din
fr. épigonisme.epigonism (Dicționar de neologisme, 1986)EPIGONÍSM s.n. Atitudine, manifestare de epigon (
2), care presupune pastișarea, absența originalității, a capacității creatoare, a spiritului novator. [< fr.
épigonisme].
epigonism (Marele dicționar de neologisme, 2000)EPIGONÍSM s. n. 1. atitudine, manifestare de epigon (2), care presupune pastișarea, absența originalității, a capacității creatoare, a spiritului novator. 2. (biol.) manifestare a unei variații precoce care nu apare decât la descendenți. (< fr.
épigonisme)
epigonism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*epigonísm s. n.epigonism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EPIGONÍSM s. n. Atitudine, manifestare a epigonilor. — Din
fr. épigonisme.