epigrafie - explicat in DEX

epigrafie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EPIGRAFÍE s. f. Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu descifrarea și cu interpretarea inscripțiilor vechi, făcute de obicei pe piatră, metal, lemn etc. – Din fr. épigraphie.

epigrafie (Dicționar de neologisme, 1986)
EPIGRAFÍE s.f. Știință care se ocupă cu descifrarea și interpretarea inscripțiilor. [Gen. -iei. / < fr. épigraphie].

epigrafie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EPIGRAFÍE s. f. disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu descifrarea și interpretarea inscripțiilor. (< fr. épigraphie)

epigrafie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*epigrafíe f. (d. vgr. epigraphé, inscripțiune, derivat d. grápho, scriŭ). Știința citiriĭ inscripțiunilor vechĭ.

epigrafie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
epigrafíe (-pi-gra-) s. f., art. epigrafía, g.-d. epigrafíi, art. epigrafíei

epigrafie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
epigrafie f. știința inscripțiunilor.

epigrafie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EPIGRAFÍE s. f. Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu descifrarea și cu interpretarea inscripțiilor vechi, făcute de obicei pe piatră, metal, lemn etc. — Din fr. épigraphie.