epigonic - explicat in DEX

epigonic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EPIGÓNIC, -Ă, epigonici, -ce, adj. Al epigonilor, caracteristic epigonismului. – Epigon + suf. -ic.

epigonic (Dicționar de neologisme, 1986)
EPIGÓNIC, -Ă adj. De epigon (2) [în DN]. [Cf. it. epigonico].

epigonic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EPIGÓNIC, -Ă adj. de epigon (2). (< it. epigonico)

epigonic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*epigónic adj. m., pl. epigónici; f. epigónică, pl. epigónice

epigonic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EPIGÓNIC, -Ă, epigonici, -ce, adj. Al epigonilor, caracteristic epigonismului. — Epigon + suf. -ic.