epiglotă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EPIGLÓTĂ, epiglote, s. f. Membrană fibrocartilaginoasă așezată în partea superioară a laringelui, care astupă glota în momentul înghițirii, pentru a împiedica pătrunderea alimentelor pe căile respiratorii. – Din
fr. épiglotte.