epic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÉPIC, -Ă, epici, -ce, adj.,
s. f. 1. Adj. Care exprimă, în formă de narațiune, idei, sentimente, acțiuni etc. ale eroilor unei întâmplări reale sau imaginare. ◊
Gen epic = unul dintre principalele genuri literare, care cuprinde diverse specii de narațiuni în versuri și în proză, dezvăluind cu o relativă obiectivitate portretul fizic și moral al personajelor, faptele lor, relațiile lor cu mediul înconjurător. ♦
Fig. Demn de o epopee; de proporții vaste; grandios.
2. S. f. Totalitatea operelor literare aparținând genului epic. – Din
fr. épique, lat. epicus.