epicard (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EPICÁRD, epicarduri, s. n. Învelișul extern al inimii. – Din
fr. épicarde.epicard (Dicționar de neologisme, 1986)EPICÁRD s.n. Învelișul extern al inimii. [< fr.
épicarde, gr.
epi – deasupra,
kardia – inimă].
epicard (Marele dicționar de neologisme, 2000)EPICÁRD s. n. învelișul extern al inimii. (< fr.
épicarde)
epicard (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)epicárd (înveliș al inimii)
s. n.,
pl. epicárduriepicard (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EPICÁRD, epicarduri, s. n. Învelișul extern al inimii. — Din
fr. épicarde.