epicarp (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EPICÁRP, (rar)
epicarpuri, s. n. Membrană externă, subțire, constituită dintr-unul sau din două straturi de celule, care acoperă fructul unei plante; exocarp, pieliță. – Din
fr. épicarpe.epicarp (Dicționar de neologisme, 1986)EPICÁRP s.n. Pielița care învelește fructul unei plante. [< fr.
épicarpe, cf. gr.
epi – deasupra,
karpos – fruct].
epicarp (Marele dicționar de neologisme, 2000)EPICÁRP s. n. pieliță care învelește fructul unei plante. (< fr.
épicarpe)
epicarp (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)epicárp (pieliță a fructului)
s. n.,
pl. epicárpuriepicarp (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EPICÁRP, epicarpuri, s. n. Membrană externă, subțire, constituită dintr-unul sau din două straturi de celule, care acoperă fructul unei plante; exocarp, pieliță. — Din
fr. épicarpe.