epibat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EPIBÁT, epibați, s. m. Soldat care făcea parte din marina grecească. – Din
fr. épibate, ngr. epibátis.epibat (Dicționar de neologisme, 1986)EPIBÁT s.m. Soldat din marina grecească. [< fr.
épibate, gr.
epibates].
epibat (Marele dicționar de neologisme, 2000)EPIBÁT s. m. soldat din marina grecească. (< fr.
épibate, gr.
epibates)
epibat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)epibát s. m.,
pl. epibáțiepibat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EPIBÁT, epibați, s. m. Soldat care făcea parte din marina grecească. — Din
fr. épibate, ngr. epibátis.