eolotrop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EOLOTRÓP, -Ă, eolotropi, -e, adj. (Despre unele corpuri, substanțe, etc.) Care nu prezintă proprietăți fizice identice în toate direcțiile. [
Pr.:
e-o-] – Din
fr. éolotrope.eolotrop (Dicționar de neologisme, 1986)EOLOTRÓP, -Ă adj. (
Fiz.; despre corpuri; op.
izotrop) Care nu are proprietăți identice în toate direcțiile. [Pron.
e-o-. / < fr.
éolotrope].
eolotrop (Marele dicționar de neologisme, 2000)EOLOTRÓP, -Ă adj. anizotrop. (< fr.
éolotrope)
eolotrop (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)eolotróp (e-o-lo-trop) adj. m.,
pl. eolotrópi; f. eolotrópă, pl. eolotrópeeolotrop (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EOLOTRÓP, -Ă, eolotropi, -e, adj, (Despre unele corpuri, substanțe etc.) Care nu prezintă proprietăți fizice identice în toate direcțiile. [
Pr.:
e-o-] — Din
fr. éolotrope.