eolit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EOLÍT, eolite, s. n. Piatră din epoca preistorică, grosolan cioplită și folosită ca primă unealtă. [
Pr.:
e-o-] – Din
fr. éolithe.eolit (Dicționar de neologisme, 1986)EOLÍT s.n. Piatră din epoca preistorică, grosolan cioplită, folosită ca prima unealtă de omul primitiv. [Pron.
e-o-, pl.
-te, -turi. / < fr.
éolithe].
eolit (Marele dicționar de neologisme, 2000)EOLÍT s. n. piatră din epoca preistorică, grosolan cioplită, folosită ca prima unealtă, de omul primitiv. (< fr.
éolithe)
eolit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)eolít (e-o-) s. n.,
pl. eolíteeolit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EOLÍT, eolite, s. n. Piatră din epoca preistorică, grosolan cioplită și folosită ca primă unealtă. [
Pr.:
e-o-] — Din
fr. éolithe.