eolotropie - explicat in DEX

eolotropie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EOLOTROPÍE, eolotropii, s. f. Proprietate a unui corp de a fi eolotrop [Pr.: e-o-] – Din fr. éolotropie.

eolotropie (Dicționar de neologisme, 1986)
EOLOTROPÍE s.f. Însușirea de a fi eolotrop. [Gen. -iei. / < fr. éolotropie].

eolotropie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EOLOTROPÍE s. f. anizotropie. (< fr. éolotropie)

eolotropie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
EOLOTROPÍE (‹ fr. {i}) s. f. Însușire a unui corp de a nu fi izotrop; anizotropie. ◊ E. magnetică = proprietate a unor corpuri solide omogene de a se magnetiza inegal, în diferite direcții, când sunt supuse unor deformații.

eolotropie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
eolotropíe (e-o-lo-tro-) s. f., art. eolotropía, g.-d. art. eolotropíei; pl. eolotropíi, art. eolotropíile

eolotropie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EOLOTROPÍE, eolotropii, s. f. Proprietate a unui corp de a fi eolotrop. [Pr.: e-o-] — Din fr. éolotropie.