emporiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EMPÓRIU, emporii, s. n. (
Înv.) Târg, port, agenție comercială în țară străină. – Din
fr. emporium, ngr. empórion.emporiu (Dicționar de neologisme, 1986)EMPÓRIU s.n. (
Ant.) Agenție comercială într-o țară străină. ♦ Mare magazin universal. [Pron.
-riu. / < gr.
emporion, cf. fr., lat.
emporium].
emporiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)EMPÓRIU s. n. (ant.) agenție comercială într-o țară străină. ◊ edificiu amenajat pentru operații și tranzacții comerciale. (< lat., fr.
emporium)
emporiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)empóriu [
riu pron. riu]
s. n.,
art. empóriul; pl. empórii, art. empóriile (-ri-i-)emporiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EMPÓRIU, emporii, s. n. Târg, port, agenție comercială în țară străină. — Din
fr. emporium, ngr. empórion.emporiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*empóriŭ n. (vgr.
empórion. V.
embor). Mare port.