emu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EMÚ s. m. invar. Pasăre terestră de talie mare, originară din Australia, asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creastă (
Dromiceius novaehollandiae). – Din
fr. émou, germ. Emu.emu (Dicționar de neologisme, 1986)EMÚ s.m. Pasăre mare asemănătoare cu cazuarul, fără creastă, care trăiește prin regiunile de stepă și deșert din Australia și Tasmania. [< fr.
ému, germ.
Emu].
emu (Marele dicționar de neologisme, 2000)EMÚ s. m. inv. pasăre mare, asemănătoare cu cazuarul, fără creastă, care trăiește prin regiunile de stepă și deșert din Australia și Tasmania. (< fr.
émou, germ.
Emu)
emu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ému (pasăre)
s. m., art.
émul; pl. émuemu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)EMU (‹
germ.) Pasăre terestră acarinată, de talie mare (până la 2 m), endemică în Australia și asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creasta cornoasă de pe cap, foarte bună alergătoare (70 km/h) și înotătoare (
Dromiceius novaehollandiae). Specie ocrotită.
emu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÉMU, emu, s. m. Pasăre terestră de talie mare, originară din Australia, asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creastă
(Dromiceius novaehollandiae). [
Acc. și:
emú] — Din
fr. emu, germ. Emu.