emul - explicat in DEX

emul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EMÚL, emuli, s. m. Persoană care se străduiește să egaleze sau să întreacă pe cineva într-un domeniu de activitate. – Din fr. émule, lat. aemulus.

emul (Dicționar de neologisme, 1986)
EMÚL s.m. Rival, concurent (mai ales în artă, în știință). [Cf. fr. émule, lat. aemulus].

emul (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EMÚL s. m. rival, concurent (într-un domeniu). (< fr. émule, lat. aemulus)

emul (Dicționaru limbii românești, 1939)
*émul, -ă s. și adj., pl. m. lĭ (lat. áemulus, rival). Care caută să ajungă orĭ să-l întreacă pe altu înălțîndu-se pînă la el. V. rival.

emul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
emúl (concurent) s. m., pl. emúli

emul (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
emul m. concurent, rival.

emul (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EMÚL, emuli, s. m. Persoană care se străduiește să egaleze sau să întreacă pe cineva într-un domeniu de activitate. — Din fr. émule, lat. aemulus.