emplastru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EMPLÁSTRU, emplastre, s. n. Preparat farmaceutic solid, plastic, care are în compoziția sa săruri de plumb, rășini, cauciuc, medicamente și care se aplică pe piele pentru izolarea rănilor sau fixarea pansamentelor; plasture. – Din
lat. emplastrum.emplastru (Dicționar de neologisme, 1986)EMPLÁSTRU s.n. Preparat farmaceutic întins pe o bucată de pânză, care se aplică pe locul bolnav; (
pop.) plasture. [După fr.
emplâtre, gr.
emplastron].
emplastru (Marele dicționar de neologisme, 2000)EMPLÁSTRU s. n. leucoplast. (< lat.
emplastrum)
emplastru (Dicționaru limbii românești, 1939)*emplástru m. și n., pl.
e și
urĭ (vgr.
émplastron. V.
pĭastru și
plastron). Medicament cleĭos întins pe o bucată de pînză făcut ca să fie lipit pe pelea [!] unuĭ bolnav. – Vechĭ, azĭ pop.
blastru, bleastru, plastru, pleastru, blastur, bleastur, plastur, pleastur (după ngr.
blástri, vsl. rus.
plástyrĭ, pol.
plastr, germ.
pflaster). V.
talion 1.emplastru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)emplástru s. n.,
art. emplástrul; pl. emplástreemplastru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EMPLÁSTRU, emplastre, s. n. Preparat farmaceutic solid, plastic, care are în compoziția sa săruri de plumb, rășini, cauciuc, medicamente și care se aplică pe piele pentru izolarea rănilor sau fixarea pansamentelor; plasture. —
Din lat. emplastrum.