emitanță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) EMITÁNȚĂ,emitanțe, s. f. (Fiz.) Radianță. – Din fr. émittance.
emitanță(Dicționar de neologisme, 1986) EMITÁNȚĂs.f. (Fiz.) Radianță. [Cf. fr. emittence, it. emittanza].
emitanță(Marele dicționar de neologisme, 2000) EMITÁNȚĂs. f. radianță. (< fr. émittence)
emitanță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) emitánță s. f., g.-d. art. emitánței; pl. emitánțe
emitanță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) EMITÁNȚĂ,emitanțe, s. f. (Fiz.) Radianță. — Din fr. émittance.