emite (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EMÍTE, emit, vb. III.
Tranz. 1. A enunța, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc. ♦ A transmite, a anunța.
2. A elabora, a scoate, a da o lege, un decret etc. ♦ A pune în circulație o bancnotă, o hârtie de valoare etc.
3. A produce gaze, radiații etc. care se pot propagă în mediul înconjurător. – Din
lat. emittere. Cf. fr. émettre.emite (Dicționar de neologisme, 1986)EMÍTE vb. III. tr. 1. A lansa, a enunța, a exprima, a spune (o părere, o teorie).
2. A elabora, a pune în vigoare (o lege, un decret etc.). ♦ A pune în circulație (bancnote, hârtii de valoare etc.).
3. A produce, a împrăștia, a răspândi radiații, unde electromagnetice etc. [P.i.
emít. / < lat.
emittere, cf. fr.
émettre].
emite (Marele dicționar de neologisme, 2000)EMÍTE vb. tr. 1. a lansa, a enunța, a exprima (o părere, o teorie). 2. a elabora, a pune în vigoare (o lege, un decret etc.) ◊ a pune în circulație (bancnote, hârtii de valoare etc.). 3. a produce, a răspândi radiații, unde electromagnetice etc.; a transmite, a difuza. (< lat.
emittere, după fr.
émettre)
emite (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)emíte (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. emít, 1
pl. emítem; conj. prez. 3
să emítă; ger. emițấnd; part. emísemite (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)emite v.
1. a pune în circulațiune:
a emite acțiuni pentru o întreprindere; 2. a produce în afară, a manifesta:
a emite o opiniune.emite (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EMÍTE, emít, vb. III.
Tranz. 1. A enunța, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc. ♦ A transmite, a anunța.
2. A elabora un act normativ. ♦ A pune în circulație o bancnotă, o hârtie de valoare etc.
3. A produce gaze, radiații etc. care se pot propaga în mediul înconjurător. —
Din lat. emittere. Cf. fr. émettre.