emistih - explicat in DEX

emistih (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EMISTÍH, emistihuri, s. n. Fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers (despărțite prin cezură). [Var.: hemistíh s. n.] – Din fr. hémistiche, lat. hemistichium.

emistih (Dicționar de neologisme, 1986)
EMISTÍH s.n. Fiecare dintre cele două jumătăți de vers despărțite prin cezură. [Var. hemistih s.n. / < fr. hémistiche, cf. gr. hemi – jumătate, stichos – vers].

emistih (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EMISTÍH s. n. fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers, despărțite prin cezură. (< fr. hémistiche, lat. hemistichium)

emistih (Dicționaru limbii românești, 1939)
*emistíh n., pl. urĭ (vgr. ῾emistihos și ῾emistihion. V. stih). Jumătate de vers.

emistih (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!emistíh (-mis-tih/-mi-stih) s. n., pl. emistíhuri

emistih (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
emistih n. jumătatea unui vers.

emistih (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EMISTÍH, emistihuri, s. n. Fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers (despărțite prin cezură). — Din fr. hémistiche, lat. hemistichium.