emițător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EMIȚĂTÓR, -OÁRE, emițători, -oare, adj.,
s. n. 1. Adj. Care emite; emisiv. ◊
Post emițător = post de radioemisiune.
2. S. n. Dispozitiv, aparat sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent.
Emițător radio = radioemițător. –
Emite +
suf. -ător (după
fr. émetteur).