emisiv - explicat in DEX

emisiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EMISÍV, -Ă, emisivi, -e, adj. Referitor la emisiune; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător (1). – Din fr. émissif.

emisiv (Dicționar de neologisme, 1986)
EMISÍV, -Ă adj. Referitor la emisie; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător. [< fr. émissif].

emisiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EMISÍV, -Ă adj. emițător. (< fr. émissif)

emisiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
emisív adj. m., pl. emisívi; f. emisívă, pl. emisíve

emisiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EMISÍV, -Ă, emisivi, -e, adj. Referitor la emisie; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător (1). — Din fr. émissif.