emisie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EMÍSIE s. f. v. emisiune.emisie (Dicționar de neologisme, 1986)EMÍSIE s.f. v.
emisiune.
emisie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)EMISÍE (‹
fr.,
lat.)
s. f. 1. (
FIZ.) Producere a unei radiații ondulatorii (
ex. lumină, sunet) sau corpusculare (
ex. electroni, protoni), urmată de propagarea acestora în mediul înconjurător. ◊
E. radio = radioemisie. (
ELT.)
E. electronică =
e. de electroni apărută la suprafața unui corp, sub acțiunea unor câmpuri electrice exterioare puternice (
e. autoelectronică), prin bombardarea suprafeței respective cu electroni, ioni, atomi neutri (
e. secundară) sau datorită temperaturii ridicate a acesteia (
e. termoelectrică).
E. fotoelectronică sau
fotoemisie = efect
fotoelectric extern.
E. stimulată =
e. unui electron în urma tranziției unui atom din starea energetică superioară într-una inferioară, datorită interacției rezonante a atomului cu un foton incident.
2. Fază din ciclul mașinilor cu aburi, în care aburul, după ce a efectuat lucrul mecanic, este evacuat în atmosferă sau într-un condensator.
emisie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*emísie (emitere)
(-si-e-) s. f.,
g.-d. art. emísiei, pl. emísii, art. emísiile (-si-i-)emisie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EMÍSIE s. f. v. emisiune.