emisar - explicat in DEX

emisar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EMISÁR, (I) emisari, s. m., (II) emisare, s. n. I. S. m. Trimis al unei organizații politice sau al unui stat, cu o misiune (secretă); p. gener. persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare. II. S. n. 1. Apă care colectează apele murdare provenite de la întreprinderi, așezări umane etc., vărsându-le apoi într-o apă mai mare. 2. Curs de apă permanent care drenează surplusul de apă dintr-un bazin lacustru. – Din fr. émissaire.

emisar (Dicționar de neologisme, 1986)
EMISÁR s.m. Trimis al unui stat, însărcinat cu o misiune specială, secretă; (p. ext.) însărcinat cu o misiune oarecare. [Cf. fr. émissaire, lat. emissarius].

emisar (Dicționar de neologisme, 1986)
EMISÁR s.n. 1. Canal sau conductă pentru îndepărtarea apelor dintr-un bazin, dintr-un lac. 2. Limbă de gheață scursă dintr-o calotă glaciară sau dintr-un ghețar. [< fr. émissaire].

emisar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EMISÁR¹ s. m. trimis, însărcinat cu o misiune (specială); sol. (< fr. émissaire, lat. emissarius)

emisar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EMISÁR² s. n. 1. colector (1) pentru evacuarea apelor în exces de pe terenurile desecate sau irigate, ori a apelor reziduale. 2. limbă de gheață scursă dintr-o calotă glaciară sau dintr-un ghețar. (< fr. émissaire)

emisar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
emisar, emisari s. m. (intl.) complice care supraveghează o locuință ce urmează a fi jefuită pentru a obține obiceiurile proprietarilor.

emisar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*emisár m. (lat. emissarius, d. emittere, emissum, a trimete [!] afară. V. armăsar). Agent însărcinat c´o misiune secretă. Adj. Țap emisar. V. țap.

emisar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
emisár¹ (persoană) s. m., pl. emisári

emisar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
emisár² (apă) s. n., pl. emisáre

emisar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
emisar m. agent însărcinat cu o misiune secretă.