emisferă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EMISFÉRĂ, emisfere, s. f. 1. (
Geom.) Jumătate dintr-o sferă.
2. Fiecare dintre cele două jumătăți ale sferei cerești sau terestre, mărginite de ecuatorul ceresc, respectiv de ecuatorul terestru, și de meridianul de referință.
3. (
Anat.; în sintagma)
Emisfere cerebrale = cele două jumătăți simetrice ale creierului mare. – Din
fr. hémisphère, lat. hemisphaerium.