egolatrie - explicat in DEX

egolatrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EGOLATRÍE s. f. Manie de a se preocupa exagerat de propria persoană; supraestimare a valorii personale; egotism. – Cf. lat. ego, după idolatrie.

egolatrie (Dicționar de neologisme, 1986)
EGOLATRÍE s.f. (Rar) Adorare de sine, divinizare a propriei persoane. [Gen. -iei. / cf. lat. ego – eu, gr. latreia – adorație].

egolatrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EGOLATRÍE s. f. adorație patologică a propriei persoane; egotism. (< ego- + -latrie)

egolatrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
egolatríe (-la-tri-) s. f., art. egolatría, g.-d. egolatríi, art. egolatríei

egolatrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EGOLATRÍE s. f. Manie de a se preocupa exagerat de propria persoană; supraestimare a valorii personale; egotism. — Cf. lat. e g o (după idolatrie).