egoism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EGOÍSM s. n. Atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale și de nesocotire a intereselor altora. – Din
fr. égoïsme.egoism (Dicționar de neologisme, 1986)EGOÍSM s.n. Preocupare, atenție exagerată față de propria persoană și de interesele personale, în dauna intereselor colectivității. [Pron.
-go-ism. / < fr.
égoïsme, cf. lat.
ego – eu].
egoism (Marele dicționar de neologisme, 2000)EGOÍSM s. n. preocupare exagerată față de propria persoană și de interesele personale, în dauna intereselor și drepturilor celorlalți. (< fr.
égoïsme)
egoism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)egoísm (iubire de sine)
s. n.egoism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)egoism n. iubire excluzivă de sine însuș.
egoism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EGOÍSM s. n. Atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale și de nesocotire a intereselor altora. — Din
fr. égoïsme.