egotism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EGOTÍSM s. n. Atitudine individualistă care provine din acordarea unei importanțe exagerate propriei persoane. – Din
fr. égotisme.egotism (Dicționar de neologisme, 1986)EGOTÍSM s.n. Purtare, atitudine caracterizată prin acordarea unei importanțe exagerate propriei individualități, propriei persoane. ♦ Cult al propriului eu; egolatrie, egocentrism. ♦ (
La Stendhal) Studiu detaliat efectuat de un scriitor asupra propriei individualități. [< fr.
égotisme, it.
egotismo, cf. lat.
ego – eu].
egotism (Marele dicționar de neologisme, 2000)EGOTÍSM s. n. cult al propriului eu; egolatrie, egocentrism. ◊ (la Stendhal) studiu detaliat efectuat de un scriitor asupra propriei individualități. (< fr.
égotisme)
egotism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)egotísm (supraapreciere a propriei persoane)
s. n.egotism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)egotism n. sentiment exagerat de propria-i persoană.
egotism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EGOTÍSM s. n. Atitudine individualistă care provine din acordarea unei importanțe exagerate propriei persoane. — Din
fr. égotisme.