egoist - explicat in DEX

egoist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EGOÍST, -Ă, egoiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de egoism; determinat de egoism, care denotă egoism. – Din fr. égoïste.

egoist (Dicționar de neologisme, 1986)
EGOÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Om) dominat de egoism. [Pron. -go-ist. / cf. fr. egoïste, it. egoista].

egoist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EGOÍST, -Ă adj., s. m. f. (om) dominat de egoism. (< fr. égoïste)

egoist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*egoíst, -ă s. și adj. (d. lat. égo, eŭ). Care are vițĭu [!] egoizmuluĭ: Jidanu e foarte egoist.

egoist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
egoíst (caracterizat prin egoism) adj. m., s. m., pl. egoíști; adj. f., s. f. egoístă, pl. egoíste

egoist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
egoist m. cel ce nu se gândește decât la sine.

egoist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EGOÍST, -Ă, egoiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de egoism; determinat de egoism, care denotă egoism. — Din fr. égoïste.