dumesnici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DUMESNICÍ, dumesnicesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. (
Înv.) A (se) domestici. – Din
dumesnic.dumesnici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dumesnicí (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. dumesnicésc, imperf. 3
sg. dumesniceá; conj. prez. 3
să dumesniceáscădumesnici (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DUMESNICÍ, dumesnicesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. (
Înv.) A (se) domestici. — Din
dumesnic.