dumeri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DUMERÍ, dumeresc, vb. IV.
Refl. și
tranz. A pricepe sau a face să priceapă clar (după ce fusese nedumerit), a-și da sau a face să-și dea bine seama; a(-și) explica. [
Var.:
dumirí, domirí vb. IV.] – Din
bg. domerja.