dumesnic - explicat in DEX

dumesnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DUMÉSNIC, -Ă, dumesnici, -ce, adj. (Înv.; despre animale) Domestic (1). – Lat. domesticus (sub influența sl. domaštĭnŭ).

dumesnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
dumésnic, -éstnic și -estic, -ă adj. (lat. dǒmĕsticus, infl. și de vsl. domaštĭnĭ, domašĭnĭ, domestic). Vechĭ. Domestic. Fals domesnic la uniĭ autorĭ modernĭ.

dumesnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dumésnic (înv.) adj. m., pl. dumésnici; f. dumésnică, pl. dumésnice

dumesnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dumesnic (domesnic) a. îmblânzit: chiar bivolii dumesnici de el se răslățesc AL. [Cf. lat. DOMESTICUS, influențat de sinonimul slav DUMAȘĬNĬ].

dumesnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DUMÉSNIC, -Ă, dumesnici, -ce, adj. (Înv.; despre animale) Domestic (1). — Lat. domesticus (sub influența sl. domaštĭnŭ).